Potrivit zicalei, ce începe prost se termină şi mai prost. Cam aşa începe strada M. Kogălniceanu. Cu “plasticele” colorate la vedere. În spatele lor se află una dintre casele cu cea mai mare vechime şi cu cea mai interesantă arhitectură din Câmpina. Pe strada M. Kogălniceanu se află Şcoala B.P. Hasdeu. De aici pot porni diverse confuzii. Dar asta nu e tot. Până la un punct, strada se numeşte M. Kogălniceanu. De la punctul acela se numeşte C.tin Stere. Dar nici numele acestea nu se păstrează până la capăt, adică până la intersecţia cu strada Ecaterina Teodoroiu. Pe ultima ei porţiune, strada se numeşte Zorilor. Punctele în care se petrec schimbările de denumire sunt punctele în care ea se intersectează mai întâi cu strada B.P. Hasdeu, apoi cu ceva ce seamănă mai mult a alee, şi anume Beiuş. (Pentru conformitate, harta de pe site-ul Primăriei Câmpina). Practica denumirilor diferite pentru tronsoane diferite ale aceleiaşi străzi este una franţuzească. În Paris, un bulevard care începe prin a se numi Haussmann, continuă prin a fi denumit Montmartre, apoi devine Bonne Nouvelle şi sfârşeşte ca Saint Martin. Bulevarde, ziceam, nu? Ceea ce, după cum se vede, nu prea e cazul.