Acest text îi este dedicat Cristinei Vochin.
Cine îşi face un blog se poate aştepta la orice. Asta poate să devină o primă regulă. Un prim apelativ la care se poate aştepta persoana în cauză este “Domnule, ministru”. O să înţelegeţi de ce citind următorul text pe nicuilie.eu.
“Mi-am deschis inaintea alegerilor un blog cu candidatii pe judete, pe partide, alea alea. Se poate verifica. Adresa e uninominal.regionis.info. A avut ceva succes, vizitatori, publicitate, tot ce-i trebuie. Ca sa inchei glorios activitatea lui, dupa alegeri am afisat rezultatele, cum le-am gasit la BEC sau cum le dadeau televiziunile. Finalul finalului a fost dupa ce PDL a batut palma cu PSD si au fost numiti ministrii. Mi s-a parut normal sa pun acolo cate o scurta biografie pentru fiecare, sa vada lumea la ce bun au fost alegerile. Numai ca de atunci a crescut brusc numarul de comentarii. Publicul, intre care si fosti ofiteri sau actuali profesori, confunda articolul despre ministrul in cauza cu siteul oficial al ministerului. Asa se face ca lumea mi se adreseaza cu domnule ministru si mi se cere permisiunea de a mi se face propuneri ca sa imbunatatim viata din tara asta a noastra.
Mici extrase:
Domnule Ministru, rog interveniti pentru revederea OG nr.230/2008.Am servit tara multi ani iar prin aceasta ordonanta ni se ia dreptul la munca la stat.Solutia este una simpla, plafonarea la 2000 lei noi a acestei masuri.Intelegem orice dar vrem sa ne crestem coppiii.
Acest cititor credea ca se adreseaza ministrului Apararii.
O cititoare, profa de fizica si cu mare pasiune pentru tasta Caps, mi se adreseaza intai timid:
Este posibil sa fac niste propuneri referitoare la imbunatatirea sistemului de invatamant?
pentru ca dupa aia sa imi posteze doua cearcefuri de comentarii de nu ma vad. (link) Mai dramatica este situatia reclamata de o persoana care ma confunda cu ministrul transporturilor, Radu Berceanu:
D-mnule ministru, va scriu din disperare, pentru a va cere ajutor. daca se poate. Eu sunt o femeie care de 8 ani m-au cuprins toate necazurile din lume. Am pierudt casa din Bucuresti. Am luat niste bani de la un om care ulterior a fost un camatar. Eu si sotul meu ne-am facut o firma de vanzari materiale de constructii, pentru a ne extinde am apelat la un credit la Banca Agricola pe atunci, dar banca ne-a refuzat. Noi am luat bani 6000 dolari de la un medic stomatolog si am girat cu casa din Bucuresti. Dupa trei luni ne-a executat casa in instanta, fiind in legatura cu judecatorul respectiv, i-a dat bani, nu ne-a spus nimic decat dupa sase luni, cand am primit o citatie, ne-a licitat casa fara sa ne aduca la cunostinta. intot acest timp noi i-am inapoiat banii in 6 luni 5000 dolari. la proces sotul meu ca sa rescumpere apartamentul i-a mai oferit o suma de 7000 dolari, dar nu a dorit sa-i ia , motivand ca vrea mai multi bani. si tot asa ne-am judecat 8 ani, a mituit toti faimosi de judecatori, nu mi-au luat in clcul chitantele, motivand ca acestea sunt incheiate de mana in care semna si el. Astfel am pierdut un ap de 3 camere, m-a lasat cu doi copii, cu care locuiesc si in prezent cu chirie, sotul este bolnav castiga putini bani. eu am un salariu bunicel, si as vrea sa imi cumpar o casa cu credit din banca, dar bancile nu mi-au acordat pana acum. Va rog domnule Ministru daca puteti sa ma ajutati, sa imprumut de undeva 15.000 euro pentru avans, pe care il inapoiez cand o sa vand un teren pe care il au parintii mei in judetul Ialomita, sau ii dau inapoi in rate.
Ecaterina DUTA.
Pe cat de dramatica e situatia, nu vad de ce tocmai lui Berceanu se adreseaza penitenta, si nu ministrului de interne, oricum l-o chema, sau ministrului de finante. Pare Berceanu mai cu fata umana decat Pogea? Sau pare mai usor de facut din vorbe?”
update: iar ultimul comentariu primit este următorul