Unde şi de ce se ascunde Mihai Anastasescu?

[Iulie 2009]

La începutul anilor 90, Mihai Anastasescu umbla prin Câmpina cu o geantă de pungi cu cafea pe care le vindea prin baruri. L-a mai vazut cineva la faţă de atunci? Nu. L-am văzut pe stradă? L-am întâlnit pe la evenimentele publice? Avem vreo poză în care apare şi el? I-am găsit vreo fotografie prin ziare? Nu. Nu. Nu. Nu. Asta trebuie să însemne ceva.

Acelaşi lucru îl putem spune şi despre Mihai Tufan, asociatul lui şi atunci, la vremea comerţului ambulant cu cafea, şi acum, la vremea clasării pe locul 154 în topul celor mai bogaţi români, pe locul trei în topul celor mai bogaţi prahoveni, pe locul unu în topul celor mai bogaţi câmpineni. Unde se acund oamenii ăştia şi de ce?

Unde? În vilele din cartierul rezidenţial de pe Muscel, în casele de vacanţă din Delta Dunării de la Periprava, în birourile ultracentrale din Bucureşti, sau în sediul ultrapăzit de pe strada Fabricii din Câmpina. De ce? Pentru că afacerile care i-au adus, acum, în top au fost însoţite, de-a lungul timpului, de scandaluri. Dosare penale, acuzaţii, urmăriri, procese, controverse. Plus faptul că s-a vorbit tot timpul despre legăturile cu SRI-ul şi cu masoneria.

În timp ce cumpărarea de către cei doi a fostului Neptun s-a pierdut în negura timpului, iar poveştile despre faptul că achiziţia societăţii s-a făcut cu banii lui Victor Stănculescu a devenit deja un mit urban la Câmpina, cazul „Dislileria” a rămas cel mai de notorietate. Poate şi din cauză că cercetările efectuate au relevat protecţia de care s-au bucurat Anastasescu şi Tufan atât din partea unor şefi din SRI, cât şi din partea unor nume grele din politică:

De la comerţul ambulant cu cafea, la afacerile subterane cu alcool

O etapă în ascensiunea celor doi afacerişti câmpineni a fost anul 2002, când se generalizaseră în România afacerile subterane cu produse alcoolice. În anii 2002-2004, patronatul de profil a evaluat că statul pierdea anual peste 500 de milioane de euro din cauza mafiei alcoolului. Şeful SRI Prahova de atunci a dispus măsuri de interceptare, filare şi infiltrare a fenomenului. Din reţeaua de trafic ilegal cu alcool şi baturi alcoolice monitorizată făcea parte şi Mihai Anastasescu, deţinătorul MIKA Quatro SRL Câmpina. Din interceptări a rezultat faptul că cei care erau suspectaţi de trafic cu alcool erau implicaţi şi în afaceri la negru cu produse petroliere. Când monitorizările au ajuns foarte aproape de Guvernul Adrian Năstase, generalul Ovidiu Soare a închis dosarul Distileria, susţinând că nu sunt elemente care să vizeze siguranţa naţională. La scurt timp a izbucnit scandalul muşamalizărilor şi al scurgerilor de informaţii.

PSD şi SRI au pus umărul la afacerile lui Anastasescu

Din rapoartele de atunci a reieşit faptul că, de pe traseul monitorizării, se pierdeau informaţii către membrii reţelei de trafic ilegal cu alcool şi produse petroliere. Din interceptări a rezultat că afaceristul Mihai Anastasescu ar fi primit informaţii atât de la deputatul PSD Ion Stan, şeful Comisiei parlamentare de control al SRI, cât şi de la Dorina Mihăilescu (sef de departament la Secretariatul General al Guvernului Adrian Nastase). În probatoriu s-a mai relevat că cel care transmitea informaţiile către deputatul PSD Ion Stan era generalul SRI din Prahova, Ovidiu Soare, fapt recunoscut de către acesta în rechizitoriu. Potrivit documentelor, Mihai Anastasescu l-a sunat pe deputatul Ion Stan, la data de 12.02. 2002, iar Stan l-a anunţat pe Anastasescu de faptul că toate telefoanele de la toate firmele sale sunt ascultate de SRI. PSD-istul Stan a negat, dar SRI-stul Soare a confirmat. Totul s-a încheiat atunci cu un rechizitoriu de trimitere în judecată a înalţilor ofiţeri SRI şi cu audierile politicienilor pentru acuzaţiile de luare de mită şi trafic de influenţă.

Pentru Electrocarbon Slatina, Iacobov a făcut jocurile Metaleuroest

Epoca lui Iacobov la RAFO Oneşti a coincis cu o alt pas înainte al afacerilor lui Anastasescu şi Tufan. Atunci a avut loc preluarea de către cei doi a SC Electrocarbon SA Slatina. După cum au susţinut procurorii Parchetului General, în ianuarie 2003, Corneliu Iacobov a încheiat două contracte cu SC Metaleuroest SRL Câmpina, urmare cărora pachetul de acţiuni deţinut de SC RAFO la SC Electrocarbon SA Slatina, precum şi creanţele de 224 miliarde lei existente între aceleaşi societăţi comerciale au trecut nelegal în proprietatea Metaleuroest . În acest fel s-a cauzat SC RAFO un prejudiciu de 500 miliarde de lei rezultat din diferenţa de preţ pe acţiunile vândute. La marginea excrocheriei în acest caz a fost faptul că pachetul de actiuni a fost depus drept gaj de către RAFO în favoarea firmei Metaleuroest, într-un contract de vanzare-cumparare de produse petroliere, în care Metaleuroest ar fi fost cea care trebuia să depună gajuri pentru că ea cumpara. Tranzactia a constituit chiar obiectul unei plângeri pe rolul instanţelor din Bacău depusă de o firmă româno-cipriotă. Reclamantul se plângea judecătorilor că a fost vorba despre un raport comercial simulat, care a avut drept scop ocolirea tranzacţiile de acţiuni pe piaţă, aşa cum obliga legea.

Casirom Turda, un joc al nervilor şi al orgoliilor

Surse judiciare au declarat presei că, şi în cazul Casirom Turda, firmele lui Mihai Anastasescu au făcut obiectul mai multor controale ale comisarilor Gărzii Financiare Prahova, încrucişate cu verificările procurorilor Parchetului Naţional Anticorupţie. Acuzele aduse lui Mihai Tufan de către fosta conducere a Casirom, se refereau la nereguli grave în decontările facute în defavoarea Casirom, nereguli în deconturi, bonuri false de consum însumând zeci de milioane, sume însuşite necuvenit din statele de plată ale administratorilor. Şirul acuzelor, despre care Radu Calu, purtătorul de cuvânt al societăţii, afirma că pot fi dovedite cu documente, se încheia cu afirmaţia: “Casirom era sacul de bani pentru firmele lui Tufan: Metaleuroest, Fontec, Elsid”. Casirom SA Turda se număra printre marii producători de carburii de siliciu şi de produselor refractare de cu mare căutare pe pieţele internaţionale. Preluarea societăţii de către cei doi câmpineni a însemnat un joc puternic pe bursă şi unul şi mai puternic al nervilor şi al orgoliilor, în condiţiile în care un fost partener al lor a încercat din răsputeri să-i împiedice. Cert este că, la Turda, şi după preluare a continuat nebunia: în 2004 societatea şi-a dublat profitul, în 2007 a raportat pierderi uriaşe, iar acum vreo două luni a fost băgată în faliment din cauza datoriilor.

Categoria „Firme sub anonimat”

Pe lângă societăţile deja cunoscute în Câmpina ca aparţinând celor doi afacerişti (părţi din fostul Neptun: Neptun SA, Neptun Trading, Neptun Construct, Forja Neptun, Fontec, Elsid, sau fosta IRUE) se pare că aceştia controlează şi firme care se bucură de mai puţină popularitate: Hidrotehnica S.A Galaţi, Crysler Ploieşti, Lavazza Sial Exim, Fishing Tour, Superbet, Ect Advertising, Agroinvest, Riviera Green, Delta Alloy, Diamant Construct, MAA Service Consulting. În ceea ce priveşte lanţul de farmacii Medimfarm, acesta cuprinde o reţea extinsă în judetele Prahova, Damboviţa, Buzău, Galaţi, Suceava şi Timiş.

La fel de puţin cunoscută este şi preluarea de către Anastasescu şi Tufan a SC Dobromin SA Constanţa, o altă afacere care a născut controverse. Citiţi şi continuare