Avem o scrisoare, cum procedăm? Pai… zicem că Florin Dragomir e acuzat de cămătărie?

Ştiţi cine este Florin Dragomir? Poliţistul câmpinean de la combaterea fraudei? Omul aflat în gaşca puternicilor oraşului? Vă puteţi completa informaţiile citind mai jos o scrisoare care vorbeşte despre împrumuturi cu bani, cumpărări de case şi alte chestii care miros de la o poştă a excrocare şi camătă. Scrisoare pe care o publicăm a fost trimisa presei. Presei de la Ploieşti, desigur, că doar nu se aşteaptă cineva ca la Câmpina să se publice aşa ceva. Că doar de-aia există presă în Câmpina, să ţină capul în nisip şi adevărul sub preş.

Subsemnatul Tănase Adrian, domiciliat în str. Bobâlna  nr. 67 B. doresc să vă aduc la cunoştinţă următoarele fapte:

Îl cunosc pe ofiţerul de poliţie Dragomir Florin de aproximativ 13-14 ani de zile. În perioada 2000-2004, am fost nevoit să împrumut diverse sume de bani. Printre alţii, am apelat şi la Dragomir Florin pentru a-mi da anumite sume de bani împrumut; între 3-5 mii de dolari, cu specificaţia la returul sumelor, plăteam acestuia 10% pe lună pe sumele primite (dobânda). Aceasta era convenţia noastră pe care eu am respectat-o de fiecare dată. În decursul anului 2004 am luat tot de la Dragomir Florin în etape succesive sub formă de împrumut, suma de aproximativ 45 000 de dolari. Pe măsură ce trecea timpul (2004) îi plăteam acestuia dobânda de 10 % dobândă pe lună iar pentru a-şi vedea banii oarecum asiguraţi, mi-a solicitat undeva, în decursul anului 2004 să-i vând imobilul din str. Calea Doftanei nr. 184, urmând ca în primele luni ale lui 2005 să-i restitui şi suma de bază cu suma dobândă pe fiecare lună (cei aprox. 45 000 de dolari) plus dobânda pe ultima parte a lui 2004, deoarece nu mai aveam posibilitatea să-i achit conform înţelegerii noastre lunar, iar el să facă gestul invers, să-mi vândă înapoi acel imobil. Toate bune şi frumoase, însă cu doar câteva zile înainte de termenul limită când trebuia să-i dau banii plus dobânda, iar el să-mi vândă imobilul după o formulă extrem de bizară; mi-a făcut calculul şi mi-a zis că suma pentru care îmi vinde imobilul înapoi este de 90 000 de euro, sumă ce nu avea nici un fel de fundament în ce priveşte suma iniţială (aprox 45 000 dolari plus dobândă ce acumulase pe cele câteva luni în care nu i-am plătit-o, dobânda). După calculele pe care le ştiam foarte bine şi le mai ştia (aceste calcule) şi doi prieteni de ai mei, eu trebuia să-i dau acestui individ suma de aprox 63-65 000 de dolari. El a motivat că nu am ţinut bine minte aceste calcule pe care le aveam amândoi doar în minte, pentru că nu a vrut niciodată să facem pe vreo hârtie aceste sume pe care le-am împrumutat de la el, în mod succesiv, motivând că pe lângă statutul care îl are, (ofiţer la biroul de investigaţii fraude Câmpina) ce nu-i dădea voie să deţină asemenea sume de bani pe care, cu siguranţă, nu ar fi fost compatibile cu salariul lui de miliţian, mai mult decât atât, se ştie că activitatea de a da bani cu dobândă este pedepsită de legile din România. Mai mult decât atât îmi spunea că o parte din bani pe care mi-i dădea cu împrumut era luată de la nişte oameni ce nu doreau, de asemenea să apară pe vreun înscris cu asemenea tipuri de activităţi. În situaţia în care el ( Dragomir) şi-ar fi ţinut înţelegerea noastră şi anume suma împrumutată plus 10 % dobândă pe lună, nu aş fi avut nimic de obiectat, deoarece la vremea respectivă era foarte greu să iei un împrumut din bancă şi preferam să plătesc o dobândă mult mai mare decât la bancă, pentru a avea acces la bani rapid spre a-mi rezolva diferite probleme. Am avut îndelungate discuţii cu el (Dragomir) dar el fiind stăpânul de drept al acelui imobil mi-a spus foarte clar că aceasta este suma pe care i-o datorez ( 90 000 euro) şi doar aşa va fi de acord să facă vânzarea înapoi a imobilului. Motiv pentru care am găsit pe cineva din Ploieşti care i-a plătit acestuia (Dragomir) suma cerută. Ulterior, deoarece el a vrut să apară cu această sumă (90 000 euro) curăţică la bancă, ca fiind contravaloarea unui imobil pe care doar îl vându-se inevitabil, s-au sesizat cei de la oficiul spălării banilor, situaţie în care au fost trimişi la mine la poartă doi domni de la IGPR care mi-au spus că nu au nimic personal cu mine, că doar doresc detalii despre afacerea derulată între mine şi Dragomir. Când am primit invitaţia, m-am dus la Dragomir şi i-am arătat-o, moment în care i s-a schimbat culoarea feţei, deoarece a înţeles că este în situaţia în care poate avea foarte mari probleme legate de faptul că şi-a băgat şi el în cont „infima” sumă de 90 000 euro ca urmare a unei mici inginerii de doi lei. M-a rugat foarte insistent să nu dau domnilor de la IGPR, al căror nume nu mi le mai amintesc exact, detalii despre adevărul legat de această „nevinovată” tranzacţie imobiliară şi despre situaţia că de fapt, era o „elegantă” spălare de bani, poveşti din cămătărie. Mai mult decât atât a avut grijă mai spre finalul discuţiei noastre să-mi sublinieze discret că nu e bine să fiu în relaţie în contradictoriu , amintind faptul că el era în poziţia respectivă ( şef serviciu investigare a fraudelor) şi că este spre binele meu să fiu cât mai „confuz” în declaraţiile pe care aveam să le dau colegilor de la IGPR. În ce mă priveşte, punctul meu de vedere a fost următorul: sunt de acord să fiu cât mai „ confuz” în a da detalii despre această situaţie, domnilor de la IGPR, cu condiţia ca să mi se restituie diferenţa de sumă pe care eu consideram că mi-a luat-o abuziv şi care nu era cuprinsă în înţelegerea noastră, aprox treizeci şi ceva de mii de euro. Spre mirarea mea am mers la domnii de la IGPR şi am fost pe lângă subiect. Dânşii şi-au dat seama că mă aflu sub presiune şi că bat câmpii. M-au asigurat că nu voi păţi absolut nimic dacă declar exact cum au stat lucrurile, însă menirea mea nu era să-i fac nici un rău lui Dragomir ci conform promisiunii pe care mi-a făcut-o în seara când i-am arătat citaţia pe numele meu de la IGPR, să-mi recuperez cele treizeci şi ceva de mii de euro, pe care mi i-a luat în mod abuziv şi necuvenit. S-au scurs cele câteva zile după acel eveniment (când am fost la IGPR să dau declaraţie) şi bineînţeles că nu am văzut nici un eurocent de la Dragomir, mai mult decât atât, a asprit tonul făcând referiri directe , de data aceasta la faptul că pot avea o grămadă de probleme dacă nu uit acest incident. Cum nu sunt extraordinar de rău de pagubă, m-am resemnat , până de curând, când dintr-un cerc de cunoscuţi, am aflat că acest individ agramat, fără scrupule şi ahtiat după acumulare de bunuri materiale şi bani, vizează postul de inspector şef al IJP Prahova, moment în care am fost oripilat că destinele uni judeţ pe linie de siguranţă a cetăţeanului, pot fi conduse de un asemenea individ, situaţie în care am relatat toate aceste fapte pentru a fi publicate şi pentru care îmi asum răspunderea juridică, atât eu cât şi eventual, cei doi prieteni ai mei, care pot fi audiaţi, venind ca martori, referitor la prezenţa lor, când eu îi plăteam dobânda lui Dragomir sau legat de condiţiile şi sumele pe care eu trebuia să i le restitui lui Dragomir iar el să-mi dea casa înapoi.

08.10.2009 Bun şi aprobat

Tănase Adrian

Scrisoarea ne-a fost pusă la dispoziţie de un jurnalist câmpinean care preferă să nu îi fie publicat numele. Înţelegem şi de ce. Nu, nu se teme că ar putea fi victima unui accident de circulaţie. Ci doar că, atunci când eşti atât de bun, nimeni nu mai vrea să te angajeze. Şi, pentru că am explicat cum stau lucrurile la Câmpina, textul scrisorii a fost publicat de ziarul Altphel într-un material despre o apropiată ascensiune a lui Florin Dragomir în Serviciul de Informaţii al Ministerului de Interne.