Interesant este faptul ca, desi in raspunsul oficial dat de BNR catre MFP spun ca nu au gasit documente care sa vorbeasca de o datorie istorica a Germaniei catre Romania, totusi o delegatie a BNR s-a deplasat la Basel la Banca Reglementelor, pentru a solicita documente si a verifica situatia acestei datorii care ar ajunge conform unor estimari neoficiale la peste 18 mld. euro.
Se pare ca problema este data de faptul ca BNR isi da seama ca nu poate ascunde prea mult timp, indicatorii de bilant aferenti anilor 1930-1947 care sunt cuprinse in documente oficiale si care apar in bilanturi sub forma “devize cliring”.
Ce este acordul de cliring ? acord prin care se efectueaza compensarea datoriilor reciproce fara valuta efectiva sau aur, indiferent de provenienta comerciala sau financiara a acestor datorii.
Ce este o banca de cliring ? Termenul desemneaza de regula BĂNCILE COMERCIALE care funcţionau tradiţional având acces la o CAMERĂ DE COMPENSARE sau la o instituţie echivalentă, pentru a compensa CECURILE emise de bănci una alteia.
In cazul raporturilor de cliring romano-germane din perioada 1934-1944 observam faptul ca BNR avea rolul de banca de cliring, ce lucra in directa relatie cu Camera de Compensare a Reichului German.
În baza Ordonanţei Guvernului nr. 59/1994, republicată, Ministerul Economiei şi Finanţelor gestionează operaţiunile financiare legate de încasarea drepturilor şi plata obligaţiilor părţii române în cadrul conturilor de cliring, barter şi cooperare economică internaţională.
La acest moment, soldul contului de cliring din perioada 1935-1944 al Germaniei, cont tinut la nivelul BNR nu apare in nici o statistica oficiala.
http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buletin/executii/analiza_cont_cliring30062007.htm
De ce nu este credibil raspunsul BNR prin care spune ca nu a identificat documente legate de prezumtiva datoriei a Germaniei fata de Romania ?
Gasim bunaoara la ACADEMIA ROMANA / INSTITUTUL DE ECONOMIE NATIONALA “EVOLUTIA ECONOMICA A ROMANIEI Cercetari statistico- istorice 1859-1947” Editura Academiei Romana / Bucuresti 2000.
Va rog sa treceti la pagina 57 (Principalele conturi de bilant ale BNR in perioada 1930-1947). Acolo sunt prezentate in tabel “devize cliring”. Acest material este extrem de complex si a fost intocmit pe baza surselor BNR. Din acest material reiese oricum ca BNR detine in arhiva toate datele necesare legate de demonstrarea datoriei germane.
Chhiar este de neinteles cum de oficialii BNR nu au gasit chiar nimic in arhivele lor, asa cum apare in raspunsul trimis Min.Finantelor Publice din Romania !
Apoi mai exista sursa din text: Kiriţescu, Costin, Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui, vol. 2, p. 503
Si poate cel mai important document este extrasul de cont al Casei de Compensatie Germana (institutie pe langa Reichsbank) care evidentiaza soldul. Radu Golban a obtinut acel extras direct din arhivele MF a Reichului.
Concluzie : exista patru surse independente si credibile care confirma soldul:
a) Extrasul de la arhivele germane
b) documentatie Academiei Romane
c) Comisia Bergier (o comisie a guvernului elv. care a anchetat tranzactiile de aur prin Elvetia in perioada razboiului)
d) sursa BIS din Basel.