Biserica ortodoxă „Sf. Gheorghe” din Isacceaa fost ridicată la sfârşitul sec. al XVIII-lea -începutul sec. al XIX-lea, pe locul unui modest lăcaş de cult. În 1842 Înalta Poartă a încuviinţat refacerea lui (document scris în limba arabă şi tradus de hogea de la Isaccea, Osman Hurşit). Inscripţiile dăltuite pe crucile din curtea bisericii au scrisul românesc, cu caractere chirilice, şi datează din anii 1832-1834. La început a fost construită cu naos. În 1942 i s-a adăugat pronausul. Are formă de cruce. Stilul este bizantin. Naosul şi altarul au fost zidite iniţial, îngropate în pământ până la jumătate, fiind construită sub ocupaţia otomană (religia musulmană nu admitea ca turlele bisericilor creştine să fie mai înalte ca minaretul geamiei). Crucea din altar şi cea de pe turlă au avut la bază semiluna – pecetea epocii, dictat al stăpânirii otomane. În anii noştri turla a fost înlocuită şi o parte din pământul ce îngropa zidurile îndepărtat. Mai sunt şi alte mărturii privind vechimea bisericii: o icoană cu chipul Sf. Gheorghe, datată 1824; o altă icoană, nedatată, mult mai veche. Maniera picturii este comună bisericilor din secole XVII-XVIII. Pe icoana Sf. Gheorghe sunt arătate etapele martirajului său, cu fragmente din acatistul Sf. Gheorghe şi cu indicaţia că a fost făcută de „Nicolae şi soţia sa Chiriţa”. Ca dată a fondării bisericii se poate lua anul 1830 – după cele relatate de călătorul francez Boucher de Perthes în lucrarea sa „Voayage en Constantinopole”, dar şi altele, care sublinia în 1853 că „sevede foarte departe, o biserică mare înălţată acolo în 1830 şi anume chiar pe locul unde împăratul Nicolae ţinuse o cuvântare soldaţilor săi, şi unde făcuse cu ei rugăciune înaintea plecării ruşilor contra turcilor”. Biserica posedă un valoros iconostas de lemn, datând din epoca lui Vasile Lupu (cca.1645), adus aici de la fosta mănăstire Adam (jud. Galaţi). Constructorii bisericii au folosit pentru piciorul mesei din altar, un monument funerar de epocă romană. [via CJTulcea]
